Despre noul Ministru al Apărării

Profit de "propunerile" pe care le au tinerii pe aici pe Facebook legat de numele meu și Ministerul Apărării să spun următoarele:

1. Evident că sunt glume și mă bucur că oamenii au umor, chiar pe seama mea. Chiar dacă unii m-ar dori în mod serios ca șef al apărării nu pot răspunde decât cu faptul că eu nu mi-am dat licența la Facultatea de Științe Politice de la Babeș-Bolyai, chiar dacă am urmat cei trei ani. Cu asta am închis partea de glumă din postare (cu toate că veți vedea multe comentarii venite de la oameni fără umor la această postare).

2. Despre Ministrul Apărării:

- Ministrul Apărării NU trebuie să fie militar. În baza principiului controlului civil asupra armatei, ministrul trebuie să fie civil. Ciucă a fost o aberație. Sunt mai multe principii democratice și experiențe istorice nefaste care susțin acest model. Spun asta pentru că prea mulți oameni se duc spre "să fie militar", "să aibă stagiul militar făcut în mod obligatoriu" etc.

- Ministerul Apărării în România este extrem de important și mai mult decât atât, urmează să devină un minister extrem de bogat datorită SAFE. Astfel, următorul ministru trebuie să fi dovedit că este un bun gestionar, un bun manager. De aici plecăm.

- Pe lângă manager, pentru România este important ca ministrul să fie ferm în privința rusiei, transparent în deciziile pe care le ia și într-o comunicare constantă cu societatea.

Este esențial ca ministrul să comunice constant, cu fermitate, curajos. Curajul și asumarea sunt esențiale pentru recâștigarea încrederii în acest minister. Raportarea la rusia, una fermă împotriva războiului ilegal, de teroare împotriva Ucrainei poate eleva România în poziția de actor regional de securitate.

3. Achizițiile în domeniul apărării:

- de fiecare dată când vedeți o achiziție importantă făcută de MApN, este important să vă gândiți că nu este o simplă achiziție de produse. Ea are mai multe paliere: militar-practic (ce face echipamentul militar achiziționat, ce nevoie acoperă în arhitectura de apărare), economic (cât costă, ce porți deschide achiziția pentru achiziții ulterioare, ce avantaje aduce, ce fabrici deschide sau nu deschide etc) și politico-diplomatic (cu cine ne punem bine din perspectivă aliată).

În acest sens, aș vrea să ne asigurăm că achizițiile pe care le facem sunt în sincron cu dezvoltarea războiului și astfel a apărării moderne: de exemplu, să nu cumpărăm sisteme de apărare anti-dronă bazate pe rachete interceptoare. Pentru că dronele sunt deja disponibile la un preț extrem de mic, ușor de produs într-un număr mare. Sistemele de apărare trebuie să fie prioritizate pentru palierul practic, mai mult decât celelalte. Vezi sistemul acustic de detecție Sky Fortress din Ucraina, care a costat mai puțin decât 2 rachete Patriot și este râvnit inclusiv de SUA.

Un alt obiectiv pe care ar trebui să-l aibă în vedere cu prioritate este să vorbească nu cu generalii din armată (să vorbească și cu ei, nu zic nu), ci cu cei de la firul ierbii. Cu militarii din toate armele. Ei sunt cei mai buni consilieri. Ei știu ce lipsește în poligoanele de antrenament. Ei știu ce lipsește în barăci. Ce lipsește în organizare, în mentalitate, în pregătire și în echipare. Dacă aș fi eu, aș merge de jos în sus. De la militarul de rând. Bocanci, echipament de iarnă, rațiile Meals Ready to Eat etc, muniție de antrenament și urcând pe scara gradelor am ajunge și la echipamentele scumpe - tancuri, nave de luptă maritime, elicoptere, mecanizate etc.

- tot în zona achizițiilor, indirect, stă cercetarea și dezvoltarea. Aici este esențială colaborarea cu Ministerul Economiei și spre care să se ducă prioritățile cu privire la ce putem dezvolta în România ca echipamente și muniții proprii, ce putem atrage ca investiții, ce putem dezvolta ulterior, pentru a rămâne capabilitate suverană (na, că am folosit cuvântul suveran, dar aici este un domeniu critic).

4. Corupția din Armată:

- Ministrul Apărării, chiar dacă nu are prerogative în numirea procurorilor militari, are o legătură strânsă cu Președintele României, cel care numește Procurorul General, care la rându-i este șeful Parchetului Militar și căruia ar trebui să i se pună în vedere că în aceste vremuri (sau mai bine zis "cu atât mai mult în aceste vremuri"), corupția în Armată este total de neacceptat.

Concluzie: eu refuz propunerile de pe facebook. Ministrul Apărării să fie un bun manager. Să fie un civil. Să fie ferm împotriva rusiei. Să asculte "talpa" Armatei și de acolo să plece cu prioritizarea achizițiilor. Să prioritizeze achiziile în cooncordanță cu realitatea războiului modern pe care-l vedem în Ucraina. Să fie în comunicare constantă cu societatea. Să fie transparent cu achizițiile, cheltuielile, necesitățile. Să nu tolereze corupția.